CAN'ON, canoane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinţă, chin. 3. Nume dat cărţilor Vechiului si Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziţie muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeasi melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărţile canonice. - Din sl. kanon~u, fr. canon, germ. Kanon.
Sursă : DEX'98 (6392)  - valeriu

CAN'ON s. 1. v. ritual. 2. lege, normă, regulă, tipic. (Un ~ al artei clasice.) 3. v. penitenţă. 4. v. tor-tură. 5. (BIS.) cântare, glas. (Corul cântă un ~.) 6. (MUZ.) imitaţie. 7. (MUZ.) v. monocord.
Sursă : Sinonime (175658)  - siveco

can'on s. n., pl. cano'ane
Sursă : DOR (229614)  - siveco

CAN//'ON ~o'ane n. 1) Dogmă religioasă. 2) Sancţiune aplicată de cler pentru încălcarea unei astfel de dogme; penitenţă. 3) fig. Suferinţă fizică sau morală foarte puternică; caznă; tortură; supliciu. 4) Principiu în arta unei epoci care se cere a fi urmat cu stricteţe. ~ al artei clasice. 5) fig. Regulă rigidă, bazată pe principii formale. 6) Compoziţie muzicală în care două sau mai multe voci execută succesiv aceeasi melodie. A cânta un ~. /<sl. kanonu, germ. Kanon
Sursă : NODEX (326388)  - siveco